Integritatea personală

Nathaniel Branden a scris una dintre cele mai complete cărți despre stima de sine, jonglând cu teoria și exemplele din viața lui și din practica profesională. Pe lângă explicațiile clare, repetitive pe alocuri din perspective diferite pentru o mai bună înțelegere, cartea abundă de practici și exerciții care pot îmbunătății semnificativ nivelul stimei de sine și o dată cu el, calitatea vieții.
Pentru că principiul divide et impera se aplică cu succes în înţelegerea noțiunilor complexe, autorul definește 6 stâlpi ai încrederii de sine. Acest articol este o analiză a celui de-al șaselea stâlp: Integritatea personală, articol care încheie seria Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine.

  1. Nathaniel Branden – Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine
  2. Trăirea conştientă
  3. Acceptarea de sine
  4. Responsabilitatea de sine
  5. Exprimarea de sine
  6. Trăirea cu scop
  7. Integritatea personală

Ultimul articol din serie vine cu invitația să vă uitați cum se așează piesele de puzzle și ce imagine dau. Au sens cele 7 articole privite în ansamblu? Cu ce rămâi tu, cititorule, cum arată poza încrederii în sine pentru tine?

Ce înseamnă integritatea personală?

integritatea personalaDacă ar fi să exprim vizual definiția pe care o dau eu integrității personale aș spune că e un cerc care leagă interiorul și exteriorul meu. Pleacă de la cine sunt, care îmi sunt standardele, valorile, iese în exterior prin comportamentul meu și se întoarce în interior, cu plus pentru încrederea în sine dacă comportamentul a reflectat standardele și valorile interioare și cu minus dacă există o discrepanță între ele.

“When we behave in ways that conflict with our judgement of what is appropriate, we loose face in our own eyes”

Autorul aduce tangențial noțiunea de integritate în abordarea celorlalte practici. Asta pentru că trăirea conștientă, acceptarea, responsabilitatea, modul cum ne exprimăm și scopurile noastre sunt, în condiții ideale, asumate, integrate și vizibile în exterior așa cum sunt ele în interior. De ce este însă un subiect separat? Pentru că există și alte elemente despre care nu am vorbit până acum și care au impact asupra încrederii în sine.

Integritatea personală și standardele

Așa cum analizam în cadrul discuției despre acceptarea de sine, nu am cum să schimb un comportament până când nu îl accept. Dar de unde știu că e ceva de schimbat? Standardele sunt modul în care ne setăm, pentru noi sau pentru ceilalți, puncte unde, dacă ajungem, considerăm că avem un comportament conform și ne creștem nivelul stimei de sine.

De unde ne luăm standardele?

Majoritatea standardelor ni le setăm în primii ani de viață raportat la părinți și percepția pe care o avem asupra cerințelor lor. De exemplu, un copil care aude des de la părinți că ar fi putut să facă mai bine tinde să-și pună standarde atât de sus încât să nu le poată atinge. Astfel, își confirmă că nu este niciodată suficient. Mai târziu școala, prietenii, societatea adaugă standarde noi. Dacă avem încredere în noi vom putea să alegem ce considerăm că ni se aplică ca și standard, moral sau social. Vom putea să reevaluam standardele vechi pentru a alege dacă ele ne reprezintă întradevăr sau necesită schimbare.

Cum ne dăm seama că standardele noastre ne fac rău?

Nathaniel Brendan răspunde clar și concis “Once we see that living up to our standards appears to be leading us toward self-destruction, the time has come to question our standards “. Un exemplu destul de întâlnit în prezent este cel al femeilor care luptă să îndeplinească două standarde. Unul dat de societatea care spune că trăim în epoca în care femeile sunt la fel de active profesional ca și bărbații. Celălalt pe care l-au integrat în familie, unde rolul femeii este să aibă grijă de casă și de copii. Când vor să îndeplinească ambele standarde riscul este epuizarea fizică și mentală. Uneori, abia atunci, ele își reconsideră standardele și își găsesc echilibrul mai aliniat la nevoile lor.

Ce se întâmplă când ne trădăm standardele?

În momentul în care comportamentul meu nu a fost în congruență cu valorile mele există câteva posibile continuări:

  1. Simțim vină: îmi povestea recent o prietenă, coach și ea, că simțim vină ca să nu facem nimic altceva. A te simți vinovat este tot o acțiune care, dacă nu este transformată în corectarea comportamentului duce, pe termen lung, la scăderea încrederii în sine. A fost o ipoteză la care nu mă gândisem dar cu care am rezonat puternic.
  2. Ne asumăm responsabilitatea, acceptăm și acționăm pentru a corecta comportamentul sau schimbăm standardele. Este modul sănătos de a aborda o acţiune neconformă cu standardele şi valorile noastre. Acceptarea ei și alegerea unor acțiuni ulterioare de corecţie este, în sine, despre integritate. La final, chiar dacă întâmplarea nu ne bucură, impactul asupra încrederii în sine este pozitiv.
  3. Ne auto-justificăm și minimizăm comportamentul pentru a simți că am respectat valorile/ standardele. Auto-justificării îi voi acorda un articol separat, în viitor. Este despre cum oamenii integri ajung să accepte mici încălcări ale valorilor lor pe care le justifică ulterior și acoperă disonanța creată. Urmarea este că vor accepta o încălcare mai mare a valorilor data viitoare și tot așa. Cazul șpăgilor intră în această categorie, la fel a procurorilor care falsifică dovezi şi multe, multe altele.

“Most of the issues of integrity we face are not big issues but small ones, yet the accumulated weight of our choices has an impact on our sense of self”

Integritatea personală, congruența și consecvența

O acțiune pe care o fac o dată în acord cu valorile mele și de 5 ori în afara lor nu contribuie la integritatea mea. Pentru a mă percepe și a fi perceput ca o persoană integră trebuie să fiu congruent și consecvent, adică să acționez la fel raportat la acea valoare. Dacă mă uit la oamenii pe care îi apreciez în jurul meu ei sunt oameni care transmit același mesaj de fiecare dată. Asta mă face să am încredere în ei.

La nivel personal, impactul este același. Să luam ca și exemplu respectul față de natură. Am grijă când sunt pe munte, adun gunoaie și atrag atenția celorlalți. În parc însă arunc hârtii pe jos că oricum e cineva plătit să le măture. Dacă eu am comportamente diferite față de o aceeași valoare transmit către mine mesaje ambigue și nu sprijin integritatea personală și stima de sine.

De ce să fiu eu cel integru?

Vedem în jurul nostru mulți oameni care demonstrează o lipsă de integritate. Aparent, ei nu pățesc nimic din punct de vedere social, rămânând nepedepsiți. Ne gândim că am putea și noi să alegem variante mai ușoare, trecând peste standardele noastre morale. Ce uităm să luăm în considerare este că pedeapsa vine de la noi, nu de la ceilalți. Noi știm că am greșit, ce facem este să minimizăm propria voce, care ne spune asta. Pentru încrederea de sine, însă, propria voce este singura care contează, iar cele externe sunt ascultate doar dacă o susțin.

Ce este mai important pentru mine? Stima de sine? Sau alte beneficii?

Închei aici seria de articole pentru Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine, de Nathaniel Brendan. Sper că v-am trezit curiozitatea să citiți cartea și să vă priviți pe voi cu mai mare atenție. M-ar bucura să îmi oferiți feedback. Voi alege temele și în funcţie de ce vă aduce şi vouă valoare.