Trăirea cu scop

Nathaniel Branden a scris una dintre cele mai complete cărți despre stima de sine, jonglând cu teoria și exemplele din viața lui și din practica profesională. Pe lângă explicațiile clare, repetitive pe alocuri din perspective diferite pentru o mai bună înțelegere, cartea abundă de practici și exerciții care pot îmbunătății semnificativ nivelul stimei de sine și o dată cu el, calitatea vieții. Pentru că principiul divide et impera se aplică cu succes în înţelegerea noțiunilor complexe, autorul definește 6 stâlpi ai încrederii de sine. Acest articol este o analiză a celui de-al cincilea stâlp: Trăirea cu scop și al șaselea articol din serie:

  1. Nathaniel Branden – Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine
  2. Trăirea conştientă
  3. Acceptarea de sine
  4. Responsabilitatea de sine
  5. Exprimarea de sine
  6. Trăirea cu scop
  7. Integritatea personală

“If I don’t do something, nothing is going to change”. Îți propun să identifici ceva ce vrei să schimbi. Să-ți definești un scop și să folosești articolul (și dacă ai posibilitatea, cartea) pentru a face primii pași în direcția dorită.

Ce înseamnă trăirea cu scop?

trairea cu scopPentru mine, trăirea cu scop este de ce-ul din spatele celorlați stâlpi. Întrebarea este: Cât de mult conștientizăm scopul, este el ales de noi? Cât de mult este sprijinit de actiunile noastre?

Asociem ideea de scop în principal cu partea profesională a vieții noastre. Dar așa cum observă cu amuzament autorul, reușim prea rar să conștientizăm și să acționăm cu scop în viața personală. La birou nu spunem că vrem să ne facem bine treaba, știm exact ce înseamnă asta și cum ajungem acolo. În relații vrem să fim fericiți și să avem experiențe plăcute dar cât de clare ne sunt acțiunile care ne duc acolo?

Locul trăirii cu scop în ecuația încrederii în sine este, conform lui Brendan. “The root of self-esteem is not our achievements but those internally generated practices that, among other things, make it possible for us to achieve”. Putem traduce asta prin faptul că neîndeplinirea unui obiectiv, dacă am încredere în mine, nu scade valoarea pe care o am în ochii mei pentru că știu că am acționat. Legat și de responsabilitatea de sine, să trăiesc cu scop înseamnă să îmi aleg scopuri care sunt sub controlul meu. Un scop pe care nu îl voi putea atinge independent de mine este modul în care îmi certific lipsa mea de valoare și îmi validez lipsa stimei de sine.

Scop și productivitate

Cât de productiv te simți în activitatea ta?

Atunci când scopul este clar pentru mine, știu ce am de făcut și găsesc resursele necesare pentru a acționa. Asta mă face productiv. Reversul medaliei este că atunci când nu sunt conștient de scopul meu nu am cum să îl urmăresc. O partea dintre activitățile mele vor contribui la el, altele nu vor adăuga valoare. Per total, productivitatea mea va scădea.

Scop și eficiență

Atunci când vorbim de încrederea în sine vorbim pe de-o parte de sentimentul de valoare și drept al nostru de a fi fericiți. În același timp vorbim de eficiență, asta însemnând că atunci când ne propunem să facem ceva avem încredere că vom reuși.

Sentimentul de eficiență la nivel general se construiește cărămidă cu cărămidă, lucrând la eficiența în cazuri particulare. “We built our sense of fundamental efficacy through the mastery of particular forms of efficacy related to the attainment of particular tasks”.

Cum obținem eficiența? Fiind specifici și oferindu-ne posibilitatea să măsurăm pentru a ne putea corecta acțiunile în funcție de scopul final. Oricât de neconfortabil poate fi, avem nevoie de aceeași mentalitate și în aria personală. Dacă suntem mulțumiți și fericiți, ce avem de făcut să menținem asta? Dacă nu ne este bine, care sunt acțiunile care pot corecta situația?

 Scop și autodisciplină

Scopul, în majoritatea cazului, este unul pe termen lung iar rezultatele se văd în viitor. Autodisciplina este instrumentul necesar să putem urmări îndeplinirea unui scop anticipând beneficiile pe termen lung în detrimentul alegerii unor beneficii imediate. În același timp, atunci când discutam de trăirea conștientă subliniam cât este de important să fim prezenți. Echilibrul între a trăi în prezent dar în același timp de a acționa în concordanță cu scopurile mele pe termen lung este, pentru mine, cheia succesului.

De la teorie la practică. Cum arată, în pași, trăirea cu scop?

  1. Îmi asum responsabilitatea și îmi formulez scopul (pozitiv, despre mine și în controlul meu)
  2. Identific acțiuni necesare pentru a-l îndeplini
  3. Îmi monitorizez comportamentul și văd dacă el corespunde scopului meu
  4. Analizez rezultatul, corectez unde este nevoie. Decid dacă are în continuare sens pentru mine și acționez în consecință

Monitorizarea comportamentului și compararea lui cu scopul pe care mi l-am fixat va fi discutat mai în detaliu în cadrul articolului următor: Integritarea personală.

Exprimarea de sine

Nathaniel Branden a scris una dintre cele mai complete cărți despre stima de sine, jonglând cu teoria și exemplele din viața lui și din practica profesională. Pe lângă explicațiile clare, repetitive pe alocuri din perspective diferite pentru o mai bună înțelegere, cartea abundă de practici și exerciții care pot îmbunătății semnificativ nivelul stimei de sine și o dată cu el, calitatea vieții.
Pentru că principiul divide et impera se aplică cu succes în înţelegerea noțiunilor complexe, autorul definește 6 stâlpi ai încrederii de sine. Acest articol este o analiză a celui de-al patrulea stâlp: Exprimarea de sine și al cincilea articol din serie:

  1. Nathaniel Branden – Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine
  2. Trăirea conştientă
  3. Acceptarea de sine
  4. Responsabilitatea de sine
  5. Exprimarea de sine
  6. Trăirea cu scop 
  7. Integritatea personală

Cum ar fi dacă ai putea să te exprimi în orice moment conform cu cine ești?

Ce ar însemna asta? Ce ai transmite și cum? Cum te-ai simți?

Ia-ți câteva minute să răspunzi la întrebări acum și revino asupra lor la final lecturii. Cum sunt îmbogățite acum semnificațiile?

Ce este exprimarea de sine?

exprimarea de sine

Exprimarea de sine este modul cum reușesc să transfer valorile, nevoile și dorințele mele în exterior, într-un mod potrivit. (Ce înseamnă potrivit? Este o întrebare bună la care o să încerc să răspund mai târziu, când vorbim despre ce nu este exprimarea de sine. Este despre a fi autentic și a arăta asta, având în același timp respect pentru ceilalți.

Definiția dată de Brendan este “Self-assertiveness means the willingness to stand up for myself, to be who I am openly, to treat myself with respect in all human encounters.”

Cei 6 stâlpi nu sunt independenți unul de altul, ei se întrepătrund, se influențează și se completează. Să mă exprim neţinând cont de realitate și trăirea conștientă poate avea efecte cu minus care să îmi scadă nivelul general de încredere în mine.

Contribuția asertivității la ecuația mare a încrederii în sine este rezumată concis de autor “Healthy self esteem asks that we leap into the arena – that we be willing to get our hands dirty”.

Ce nu este exprimare de sine ca și sursă a creșterii încrederii în sine?

Exprimarea de sine nu este aroganță, nu este exprimarea superiorității și minimizarea celorlalți. Așa cum am analizat deja, acest comportament arată o lipsă acută a încrederii în sine, mascată prin agresivitate și nevoia de a fi superior.

Exprimarea de sine nu înseamnă să ignor exprimarea celorlalți și să fac orice pentru a ieși în față cu nevoile mele. Exprimare de sine poate fi și faptul că nu râd la o glumă proastă, nu este nevoie să îl jignesc pe autorul ei.

Exprimarea de sine nu este un act de rebeliune. În spatele ei trebuie să stea o analiză conștientă. După cum spune Bredan “Self assertiveness without consciousness is not self assertiveness, is drunk-driving”.

Exprimarea de sine nu este egoism îndreptat împotriva celorlalți. Lipsa ei însă poate duce la acțiuni egoiste răutăcioase ca o compensare a neexprimării atunci când ar fi avut sens pentru mine.

Exemple și întrebări care te vor ajuta să-ți analizezi și să-ți îmbunătățești exprimarea de sine

1. Cât de conștient ești de tine, de nevoile și dorințele tale atunci când vorbești cu un superior de exemplu? Consideri că ai dreptul să vorbești, să spui nu, să oferi variante și idei diferite de ale lui? Care e postura corpului tău în momentul interacțiunii? Cum îți evaluezi după interacțiunea? Simți că a reprezentat cine ești sau cine crezi că se aștepta celălalt să fii? Cum te face asta să te simți?

“To ask questions is an act of self-assertion. to challenge authority is an act of self assertion. To think for oneself – and to stand by what one thinks is the root of self-assertion.”

2. Sursa exprimării de sine este dreptul meu de a exista. Acest drept, așa cum explicam în articolul Responsabilitatea de sine, vine cu responsabilitatea de a-mi asuma gândurile, emoțiile, acțiunile. Scopul meu este să-mi împlinesc propriile așteptări, nu pe ale celorlalți.

3. Cât de ușor te predai sau te sacrifici atunci când altcineva își exprimă nevoile și dorințele? “It takes courage to honor what we want and to fight for it. For many people, self-surrender and self-sacrifice are far easier. They do not require the integrity and the responsibility that intelligent selfishness requires”

Exprimarea de sine și diferențele culturale

Modul în care societățile au evoluat în diferite zone ale pământului lasă încă loc mult inegalităților de orice fel. Sunt încă comunități în care femeile nu se pot exprima decât pentru a fi de acord cu bărbații de lângă ele, societăți unde angajații stau drepți în fața angajatorilor și poate cel mai grav, copiii au o libertate de exprimare redusă și acolo unde femeile și angajați încep să aibă curaj și să ia atitudine.

O altă teamă, care nu ține neapărat de cultură, este că exprimarea de sine atrage după ea sentimente negative din partea celorlalți și dezaprobarea acestora. “If I express myself I may evoke disapproval, if I love and affirm myself, I might evoke jealousy. If I stand out, I may be compelled to stand alone.” Ce trecem cu vederea, este că pierderea este mult mai mare și dacă pierd stima mea de sine, mă pierd pe mmine.

Închei articolul cu pozitivism și cu îndemnul să vă întoarceți la întrebările de la început și să observați dacă și cum s-a îmbogățit înțelegerea lor.

“When we learn how to be in an intimate relationship without abandoning our sense of self, when we learn how to be kind without being self-sacrificing, when we learn how to cooperate with others without betraying our standards and convictions, we are practicing self-assertiveness.” (Nathaniel Brendan – The 6 pillars of self-esteem)

Următorul articol din serie este Trăirea cu scop.

Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine – Nathaniel Branden

cei 6 stalpi ai increderii in sine Ca mai toate cărțile bune citite în ultima vreme și Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine o are ca sursă pe Alis. Articolul scris de ea m-a întors spre un subiect pe care încerc să îl măsor și să îl dezvolt în propria-mi viață de mulți ani. Lectura a durat câteva luni, procesarea informațiilor încă se întâmplă. Amestecul de explicații teoretice, exemple din viața personală și profesională a autorului și practicile care abundă fac din Cei șase stâlpi ai încrederii în sine o carte-manual a propriei dezvoltării.

Cred cu tărie că o carte este unică pentru fiecare dintre cititorii ei. Filtrele și experiențele mele își pun amprenta pe cum citesc, ce rețin și ce aleg să fac mai departe cu informația. Articolul acesta, împreună cu cele șase care îi urmează se vor texte obiectiv-informative. Sunt conștientă însă de dubla încărcătura subiectivă pe care o vor avea (lectura+interpretarea mea). De aceea, recomandarea este să citiți cartea iar aici să vedeți, poate, o alta perspectivă.

O altă mențiune pe care vreau să o fac este că eu am citit cartea inițial în engleză. Ulterior am citit și varianta în română iar traducerea, cel puțin a conceptelor mari, diferă destul de mult. Este posibil ca dacă citiți cartea în română, recenzia mea să fie sursă de confuzie. O să punctez aici doar două diferențe mari:

  • Traducerea pentru self esteem este in cartea în română respect de sine iar aici o veți regăsi ca stima de sine și încredere în sine
  • Traducerea pentru self assertiveness este în cartea în limba română încredere în sine iar aici o veți regăsi ca exprimare de sine sau asertivitate.

Mesajul este însă același și cred că scopul final este să reușim să integrăm o parte din înțelepciunea lui în viețile noastre.

Am găsit la Daniel Pink (autorul Drive), în cadrul simpaticelor și foarte valoroaselor lui pinkasturi, o idee care mi-a plăcut mult. Ce îți rămâne după lectura unei cărți, într-o frază. Vi-l las aici, spre ascultare: The most important thing I learned in law-school.

Dacă ar fi să rezum într-o frază Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine ar suna cam așa. Încrederea de sine depinde, de la un punct încolo, doar de mine. Am puterea să aleg cum integrez ce a fost în trecutul meu, ce trăiesc în prezent și ce îmi propun pentru viitor altfel încât acțiunile să fie congruente cu valorile mele. Iar puterea de a face toate schimbările, uneori destul de grele, este dată de iubirea de sine.

Ce este încrederea în sine?

Nathaniel Branden duce încrederea în sine la nivel de valoare fundamentală și o așează pe nivelul imediat următor supraviețuirii. Ea modelează percepții și comportamente, de cele multe ori la nivel inconștient. Uneori putem identifica ușor prezența sau lipsa ei la noi și la ceilalți (adicții, relații toxice, abuzuri acceptate) dar în foarte multe cazuri manifestarea este subtilă sau chiar falsă, mascând nivelul real al încrederii în sine.

Autorul definește încrederea în sine ca sumă a:

  • Eficienței de sine – vorbește despre abilitatea de a înțelege, de a face, despre a considera succesul ca pe ceva natural, consecință a activităților noastre.
  • Respectului de sine (valoarea) – vorbește despre cât de mult merit respectul meu și al celorlalți, despre importanța valorilor mele și despre cât de naturale și meritate sunt fericirea și dragostea pentru fiecare dintre noi.

Ce nu este încrederea în sine?

Încrederea în sine nu este mândrie și nu este aroganță sau laudă. Diferența dintre încredere în sine și mândrie este prezentată într-unul dintre pasajele mele preferate. “Self-esteem contemplates what needs to be done and says: I can. Pride contemplates what has been accomplished and says: I did.” (Nathaniel Branden – The six pillars of self-esteem).

Lauda și aroganța marchează de fapt lipsa încrederii în sine și mutarea surselor ei în exteriorul nostru. Rezultatul așteptat este ca dacă ceilalți mă vor vedea o persoană de succes, eu ma voi vedea o persoană de succes. Vom povesti mai în detaliu de ce în realitate, nu se întâmplă așa.

Cum recunosc încrederea în sine? Cum recunosc falsa încredere?

Când am încredere în mine sunt relaxat și autentic iar asta se vede inclusiv în felul în care mă mișc și vorbesc.  Recunosc când greșesc și nu caut perfecțiunea, în mine sau în ceilalți. Sunt curios și deschis, asertiv și empatic. Îmi păstrez demnitatea și spun nu atunci când asta gândesc și simt. Îmi asum deciziile pe care le iau și consecințele lor.

Când port doar masca încrederii în sine scopul meu principal este să nu mă las văzută dincolo de ea. Mi-e teamă de judecata celorlalți și trăiesc fugind de durere, nu mergând spre bucurie. Îmi leg încrederea în mine de apartenența la grupuri și accept activități care nu mă reprezintă dar care simt că mă validează în cadrul lor. Încerc să obțin controlul asupra celorlalți și să îi minimizez pe ei ca sursă a încrederii mele.

Sursele externe ale încrederii în sine

De-a lungul vieții, încrederea în sine nu este constantă. Așa cum exemplifică și Alis, ne naștem cu ea dar mediul în care ne formăm are un cuvânt greu de spus în dezvoltarea și întreținerea ei. Familia și mai târziu școala pot susține sau pot provoca deteriorarea încrederii în sine datorită relațiilor de dependență pe care le avem în primii ani cu cei care ne cresc și ne educă. Din fericire, la un moment dat devenim responsabili și putem, în ciuda unui început poate mai puțin bun, să o creștem conștient.

Acest lucru necesită efort, ieșirea din starea de inerție și pilot automat, curaj să intrăm într-o stare de disconfort când devenim conștienți de noi, ca și întreg. Putem vedea acest efort ciclic: o acțiune în acord cu mine, care denotă respect si eficiență o să îmi crească încrederea în mine. Asta o să ducă la o viitoare acțiune în acord cu mine, care urcă și ea nivelul încrederii. Din nefericire și reversul este valabil. Dacă eu cred despre mine că nu am valoare și nici eficiență voi tinde spre gânduri și acțiuni care să îmi susțină convingerea.

“Taking the long view, it is easy to see that high-self-esteem people are happier than low-self-esteem people. Self-esteem is the best predictor of happiness we have. But in the short-term self-esteem requires the willingness to endure discomfort when that is what one’s spiritual growth entails”

Sursele interne ale încrederii în sine

Stima de sine este atât cauza cât și consecința gândirii și acțiunilor noastre. Pentru a o influența este nevoie să lucrăm cu sursele ei. Provocarea este să ne întoarcem la ele atunci când ne este cel mai greu, când acționăm și intensitatea momentului tinde să activeze pilotul automat. Este ușor să le aprobăm și să le vedem logica când citim despre și suntem relaxați. Cum reușim însă să le ținem aproape când chiar e nevoie de ele? Nathaniel Brendan consideră singurul răspuns posibil: “the love we have for our own life” și îl numește al șaptelea stâlp al încrederii în sine, pe lângă cei șase de care vom vorbi în articolele viitoare.

Am ales să pun accentul doar pe sursele interne ale încrederii în sine în următoarele șase articole, urmând sursele identificate de Brendan. Sunt conștientă că în viețile noastre vom avea întotdeauna un mix resurse de interne și externe dar simt că tendința e să le cuantificăm și să le folosim mai mult pe cele externe. Scopul meu este să vi le aduc în vizor pe celelalte și să vă ajut să vedeți eroul din voi:

Is anything more challenging and sometimes frightening than to live by our own mind, judgement and values? Is not self-esteem a summons to the hero within us?(Nathaniel Branden – The Six Pillars of Self-Esteem)