Fără prea multe cuvinte, imaginea asta este, pentru mine, definiţia coachingului. A fost imaginea pe care am ales-o la începutul şcolii de coaching şi mă bucur să văd că a rămas, cu semnificaţia din spate îmbogăţită.

coaching

Este despre puterea fiecăruia dintre noi de a ne (re)desena folosind posibilităţile interioare şi exterioare. De multe ori însă, nu le vedem, mai ales pe cele interioare. Iar pe cele exterioare nu reuşim să le accesam şi să le folosim. Coach-ul vine şi ajută la schimbarea perspectivei, oglindind interiorul şi creând spaţiul sigur în care poţi explora exteriorul.

Mai este o metaforă care îmi place mult şi care defineşte procesul de coaching. Un vas gol, curat, în care tu pui gânduri, idei, nevoi. Le priveşti după din orice unghi vrei, le accepţi, le modifici şi le reintegrezi, cu un alt nivel de conştiinţă.

Trecând de la metafore la practică, în coaching vorbim despre un raport de egalitate. Nu este despre a ştii sau a face, este despre a fi prezent şi conectat. Este un proces al carui succes depinde de deschiderea şi încrederea clientului şi pentru asta potrivirea iniţială este foarte importantă. Este despre cine eşti tu, nu cine sunt ceilalţi, despre ce vrei, despre ce poţi. Este despre acel ceva spre care te îndrepţi, nu despre ceva-urile de care fugi.

Dacă crezi, după cele citite aici, că eu, ca şi coach, te pot ajuta, te invit să îmi scrii. În secțiunea Blog vei găsi articole pe teme care mi-au ridicat mie semne de întrebare de-a lungul timpului. Sper să îți fie utile!