cei 6 stalpi ai increderii in sine Ca mai toate cărțile bune citite în ultima vreme și Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine o are ca sursă pe Alis. Articolul scris de ea m-a întors spre un subiect pe care încerc să îl măsor și să îl dezvolt în propria-mi viață de mulți ani. Lectura a durat câteva luni, procesarea informațiilor încă se întâmplă. Amestecul de explicații teoretice, exemple din viața personală și profesională a autorului și practicile care abundă fac din Cei șase stâlpi ai încrederii în sine o carte-manual a propriei dezvoltării.

Cred cu tărie că o carte este unică pentru fiecare dintre cititorii ei. Filtrele și experiențele mele își pun amprenta pe cum citesc, ce rețin și ce aleg să fac mai departe cu informația. Articolul acesta, împreună cu cele șase care îi urmează se vor texte obiectiv-informative. Sunt conștientă însă de dubla încărcătura subiectivă pe care o vor avea (lectura+interpretarea mea). De aceea, recomandarea este să citiți cartea iar aici să vedeți, poate, o alta perspectivă.

O altă mențiune pe care vreau să o fac este că eu am citit cartea inițial în engleză. Ulterior am citit și varianta în română iar traducerea, cel puțin a conceptelor mari, diferă destul de mult. Este posibil ca dacă citiți cartea în română, recenzia mea să fie sursă de confuzie. O să punctez aici doar două diferențe mari:

  • Traducerea pentru self esteem este in cartea în română respect de sine iar aici o veți regăsi ca stima de sine și încredere în sine
  • Traducerea pentru self assertiveness este în cartea în limba română încredere în sine iar aici o veți regăsi ca exprimare de sine sau asertivitate.

Mesajul este însă același și cred că scopul final este să reușim să integrăm o parte din înțelepciunea lui în viețile noastre.

Am găsit la Daniel Pink (autorul Drive), în cadrul simpaticelor și foarte valoroaselor lui pinkasturi, o idee care mi-a plăcut mult. Ce îți rămâne după lectura unei cărți, într-o frază. Vi-l las aici, spre ascultare: The most important thing I learned in law-school.

Dacă ar fi să rezum într-o frază Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine ar suna cam așa. Încrederea de sine depinde, de la un punct încolo, doar de mine. Am puterea să aleg cum integrez ce a fost în trecutul meu, ce trăiesc în prezent și ce îmi propun pentru viitor altfel încât acțiunile să fie congruente cu valorile mele. Iar puterea de a face toate schimbările, uneori destul de grele, este dată de iubirea de sine.

Ce este încrederea în sine?

Nathaniel Branden duce încrederea în sine la nivel de valoare fundamentală și o așează pe nivelul imediat următor supraviețuirii. Ea modelează percepții și comportamente, de cele multe ori la nivel inconștient. Uneori putem identifica ușor prezența sau lipsa ei la noi și la ceilalți (adicții, relații toxice, abuzuri acceptate) dar în foarte multe cazuri manifestarea este subtilă sau chiar falsă, mascând nivelul real al încrederii în sine.

Autorul definește încrederea în sine ca sumă a:

  • Eficienței de sine – vorbește despre abilitatea de a înțelege, de a face, despre a considera succesul ca pe ceva natural, consecință a activităților noastre.
  • Respectului de sine (valoarea) – vorbește despre cât de mult merit respectul meu și al celorlalți, despre importanța valorilor mele și despre cât de naturale și meritate sunt fericirea și dragostea pentru fiecare dintre noi.

Ce nu este încrederea în sine?

Încrederea în sine nu este mândrie și nu este aroganță sau laudă. Diferența dintre încredere în sine și mândrie este prezentată într-unul dintre pasajele mele preferate. „Self-esteem contemplates what needs to be done and says: I can. Pride contemplates what has been accomplished and says: I did.” (Nathaniel Branden – The six pillars of self-esteem).

Lauda și aroganța marchează de fapt lipsa încrederii în sine și mutarea surselor ei în exteriorul nostru. Rezultatul așteptat este ca dacă ceilalți mă vor vedea o persoană de succes, eu ma voi vedea o persoană de succes. Vom povesti mai în detaliu de ce în realitate, nu se întâmplă așa.

Cum recunosc încrederea în sine? Cum recunosc falsa încredere?

Când am încredere în mine sunt relaxat și autentic iar asta se vede inclusiv în felul în care mă mișc și vorbesc.  Recunosc când greșesc și nu caut perfecțiunea, în mine sau în ceilalți. Sunt curios și deschis, asertiv și empatic. Îmi păstrez demnitatea și spun nu atunci când asta gândesc și simt. Îmi asum deciziile pe care le iau și consecințele lor.

Când port doar masca încrederii în sine scopul meu principal este să nu mă las văzută dincolo de ea. Mi-e teamă de judecata celorlalți și trăiesc fugind de durere, nu mergând spre bucurie. Îmi leg încrederea în mine de apartenența la grupuri și accept activități care nu mă reprezintă dar care simt că mă validează în cadrul lor. Încerc să obțin controlul asupra celorlalți și să îi minimizez pe ei ca sursă a încrederii mele.

Sursele externe ale încrederii în sine

De-a lungul vieții, încrederea în sine nu este constantă. Așa cum exemplifică și Alis, ne naștem cu ea dar mediul în care ne formăm are un cuvânt greu de spus în dezvoltarea și întreținerea ei. Familia și mai târziu școala pot susține sau pot provoca deteriorarea încrederii în sine datorită relațiilor de dependență pe care le avem în primii ani cu cei care ne cresc și ne educă. Din fericire, la un moment dat devenim responsabili și putem, în ciuda unui început poate mai puțin bun, să o creștem conștient.

Acest lucru necesită efort, ieșirea din starea de inerție și pilot automat, curaj să intrăm într-o stare de disconfort când devenim conștienți de noi, ca și întreg. Putem vedea acest efort ciclic: o acțiune în acord cu mine, care denotă respect si eficiență o să îmi crească încrederea în mine. Asta o să ducă la o viitoare acțiune în acord cu mine, care urcă și ea nivelul încrederii. Din nefericire și reversul este valabil. Dacă eu cred despre mine că nu am valoare și nici eficiență voi tinde spre gânduri și acțiuni care să îmi susțină convingerea.

„Taking the long view, it is easy to see that high-self-esteem people are happier than low-self-esteem people. Self-esteem is the best predictor of happiness we have. But in the short-term self-esteem requires the willingness to endure discomfort when that is what one’s spiritual growth entails”

Sursele interne ale încrederii în sine

Stima de sine este atât cauza cât și consecința gândirii și acțiunilor noastre. Pentru a o influența este nevoie să lucrăm cu sursele ei. Provocarea este să ne întoarcem la ele atunci când ne este cel mai greu, când acționăm și intensitatea momentului tinde să activeze pilotul automat. Este ușor să le aprobăm și să le vedem logica când citim despre și suntem relaxați. Cum reușim însă să le ținem aproape când chiar e nevoie de ele? Nathaniel Brendan consideră singurul răspuns posibil: „the love we have for our own life” și îl numește al șaptelea stâlp al încrederii în sine, pe lângă cei șase de care vom vorbi în articolele viitoare.

Am ales să pun accentul doar pe sursele interne ale încrederii în sine în următoarele șase articole, urmând sursele identificate de Brendan. Sunt conștientă că în viețile noastre vom avea întotdeauna un mix resurse de interne și externe dar simt că tendința e să le cuantificăm și să le folosim mai mult pe cele externe. Scopul meu este să vi le aduc în vizor pe celelalte și să vă ajut să vedeți eroul din voi:

Is anything more challenging and sometimes frightening than to live by our own mind, judgement and values? Is not self-esteem a summons to the hero within us?(Nathaniel Branden – The Six Pillars of Self-Esteem)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Protected by WP Anti Spam