Învățare și perfecțiune

Copilul imperfect

Una dintre activitățile copilăriei care nu s-a prin deloc de mine a fost împletitul. Mama este foarte pricepută și a încercat să mă inițieze pe la 7-8 ani. Procesul de învățare a fost scurt si nesatisfăcător, pentru amândoua. Rândurile mele erau unele mai strânse altele lăbărțate iar mama imi desfăcea opera de fiecare dată să corecteze greșelile. M-am frustrat și am renunțat. Ani mulți am avut în dulap o bucată de ciorap începută, dovada a imperfecțiunii mele.

Adultul imperfect

20 și ceva de ani mai târziu, m-am operat la genunchi. Care e legătura? A venit mama să stea cu mine. M-a întrebat ce să îmi aducă si i-am răspuns: ceva de împletit.

Am inceput aseară. Mi-a arătat din nou, foarte răbdătoare, cum se începe, cum iau firul pe față și pe dos, cum fac model cu elastic. Mi-a adus un ghem pentru un fes și nici nu mi-a trecut prin cap să contest alegerea. Mă gândisem initial la un fular.

A rezistat primul rând, la al doilea m-a rugat să vadă și ea și a desfăcut un nod greșit să îl refacă. Și cred ca ăla a fost momentul când am realizat că despre asta e învățarea mea. Despre cum îi explic că nu perfecțiunea fesului mă interesează, ci procesul. Nu cât de drepte sunt rândurile ci câtă bucurie și relaxare simt cand ma joc cu firele. Nu nodurile scăpate sau numărate incorect ci dezvoltarea de abilități noi și o formă de meditație nou-descoperită.

‘Masterpiece in the making”

Surprinzător pentru mine, am oprit-o și i-am luat lucrul, de fiecare dată când voia sa corecteze ceva. A fost greu, am râs nervos, m-am enervat în sinea mea, am trăit și alte momente în care nu m-am bucurat de proces fiindu-mi teamă de rezultat. M-am eliberat. Mă joc în continuare și cu siguranță asta va fi un fes pe care îl voi purta.

invatare si perfectiune

3 întrebări necesare înainte de a da feedback

Folosim feedback intern şi extern pentru a ne corecta comportamente şi pentru a ne dezvolta. Ştim, cel puţin la nivel intuitiv, ce gen de feedback ne ajută şi care nu.

Cât de conştienţi suntem însă de ceilalţi atunci când dăm feedback? 

Pentru că de obicei asociem feedback-ul cu ceva negativ, nu ne este confortabil să dăm sau să primim şi uităm că el este înainte de toate un dar pe care îl facem celorlalţi atunci când intenţiile noastre sunt bune, suntem conştienţi, empatici şi oneşti.

Am creionat mai jos un scurt ghid cu 3 întrebări care ar putea fi de folos de fiecare dată când vreţi sau trebuie să oferiţi feedback. Vă va ajuta să faceţi asta eficient, atât pentru voi cât şi pentru cel care primeşte.

1. De ce vreau să dau feedback?

Există o doză minimă de obiectivitate în modul cum privesc problema?

Voi lua două exemple fictive, cu mine şi prietenul meu ca şi protagonişti. Cred că în cuplu şi familie suntem cel mai puţin atenţi la modul cum dăm feedback şi riscăm cel mai mult să îi rănim pe cei dragi, chiar dacă intenţia este bună. Uneori, trebuie să facem un pas în spate şi să ne uităm obiectiv la problemă

Problema predominant subiectivă: Prietenul meu îşi lasă hainele în toata casa şi asta mă deranjează foarte tare. Sunt coştientă însă că nevoia de ordine este a mea. Eu sunt cea care vrea să vadă totul la locul lui şi în baza acestei nevoi consider comportamentul lui greu de acceptat. Dacă aleg să dau feedback fără să fiu conştientă de acest “filtru” care îmi aparţine şi arunc vina asupra lui, cel mai probabil  nu se va schimba nimic în bine, dimpotrivă. “Filtrul” lui îi spune că sunt lucruri mai importante decât ordinea şi că timpul este prea preţios să îl folosească la ceva atât de nesemnificativ. În plus, le găseşte mai repede aşa.

Problema predominant obiectivă: Prietenul meu are o durere puternică de spate. Nu sunt direct impactată, chiar dacă nu vreau să sufere. Feedback-ul constă acum în a-i explica de ce cred că este important să meargă la medic. Pentru că acest feedback pleacă de la o observaţie obiectivă iar ataşamentul meu faţă de problemă nu e atât de puternic am şanse mai mari să produc rezultatul dorit.

2. Când dau feedback?

Nu eram foarte conştientă de importanţa momentului până când nu am citit “Curajul de a fi vulnerabil” de Brene Brown. Pentru că este greu să aleg sau să aşez mai clar cuvintele decât a făcut-o ea vă las cu pasajul din carte.

” Ştiu că sunt gata să ofer feedback atunci când:
Aş prefera să mă asez lângă tine mai degrabă, decât faţă în faţă.
Sunt gata să consider că problema se află în faţa noastră, nu între noi, şi nu e doar a ta.
Sunt gata să ascult, să pun întrebări şi să accept că s-ar putea să nu înţeleg problema în întregime.
Vreau să recunosc tot ceea ce ai făcut bine, în loc să insist asupra greşelilor tale.
Iţi recunosc punctele tari şi cum te-ai putea folosi de ele ca să abordezi dificultăţile cu care te confrunţi.
Iţi pot arăta că eşti responsabil pentru ce ai realizat, fără să te fac de ruşine sau să te învinovăţesc.
Sunt dispusă să-mi asum propria responsabilitate.
Pot să-ţi multumesc cu sinceritate pentru eforturile tale, mai degrabă decât să te critic pentru eşecuri.
Pot să-ti explic în ce fel rezolvarea acestor probleme te va face să te dezvolţi şi să întrevezi oportunităţi; şi pot sa-ţi dau un exemplu privitor la vulnerabilitatea şi deschiderea pe care le aştept de la tine”

3. Cum dau feedback?

Pentru mine funcţionează bine un proces pas cu pas. Voi folosi acelaşi exemplu cu hainele aruncate. Poate părea stufos la început dar cu puţină practică e uşor si eficient.

  • Pun pe masă faptele/realitatea. De obicei folosesc “observ” sau “văd” ca verbe, pentru că sunt obiective
    ” Iubitule, am văzut cămaşa lăsată pe canapea “
  • Recunosc posibilele motive pentru asta şi ce apreciez la el în context. Îl investesc cu intenţii bune.  
    ” Ştiu că erai în apropiere de canapea când te-ai schimbat şi că erai nerăbdator să te apuci de curs. Apreciez pasiunea pe care o pui în activităţile tale, îmi dă şi mie multă energie. Îmi place că eşti foarte organizat când vine vorba de lucru.
  • Explic problema şi cum mă simt eu 
    “Problema este că atunci când văd haine lăsate prin casă devin nervoasă şi simt nevoia să mă opresc din activităţile mele să le duc în coşul cu rufe.”
  • Îi cer părerea şi sugestii de rezolvare. Folosesc “noi” nu “tu”.
    “Ce părere ai despre asta? Ce crezi că putem face să rezolvăm problema? “
  • Sunt deschisă la sugestii şi alternative fără să renunţ la nevoia mea
    De exemplu, putem ajunge la concluzia că ne-ar mai trebui un coş de rufe şi în cameră.

Tips& Tricks:

  1. Dacă nu poţi să amâni momentul feedbackului pentru a-l face mai obiectiv încearcă să minimizezi efectele negative vorbind despre comportament, nu despre persoană.
    ” Tu ai făcut… ” vs ” Tu eşti… “
  2. Întreabă-te când dai feedback:
    Cum o sa îl ajute, cum o să mă ajute, cum o sa ne ajute? Ce pot să fac să fie eficient, nu doar descărcare? 
  3. Când primeşti feedback şi nu ţi se pare potrivit întreabă-l pe celălalt:
    “Cum crezi că mă ajută ce mi-ai spus acum” poate fi locul de unde să se deschidă o altfel de comunicare
  4. Fii cât de specific se poate.
    Poate nu este prima dată când lasă cămaşa aruncată dar dacă până acum nu am zis nimic şi acum vin cu ” în fiecare zi îţi laşi hainele în toată casa” e puţin probabil să fiu ascultată. Nu mai e prezent şi realitate, e generalizare. El va intra în defensivă şi cu siguranţa a existat o dată când a pus hainele în coş pe care o va folosi pentru a-şi justifica comportamentul.

Sper să vă fie de folos şi să aducă puţin mai multă prezenţă în relaţiile voastre.

Anti-orice

Acum cateva luni căutam un gel de duș cu ingrediente ceva mai naturale. Am găsit într-un final un produs care mi-a plăcut, în 3 sortimente: anti-stres, anti-gripă și anti-reumatism. M-am întrebat de ce e anti și nu e pro și cum ar fi sunat varianta cu pro-ceva, cum m-ar fi făcut să mă simt?

De atunci am observat atât de multe comportamente anti și atitudini distructive încât am ajuns să mă gândesc constant cum am putea să facem tranziția de la anti la pro și cum am putea să mutăm privirea acolo unde vrem să ajungem, nu să ne agățăm singuri de locul din care plecăm.

Ce înseamnă anti?

antiPentru mine este o piatră pe care mi-o agăț de picior cu un elastic. Atâta timp cât elasticul este relaxat mă depărtez cu iluzia că sunt liberă. Atunci când am ajuns suficient de departe și elasticul s-a întins mă trage înapoi spre singurul lucru pe care îl cunosc, exact acel lucru de care încerc să ma depărtez.

Anti vine, pentru mine, cu o energie negativă, cu un sentiment de insecuritate, de lipsă, de neajutorare, cu reactivitate. Vă propun un exemplu mai reprezentativ pentru o mare parte dintre noi. Vi s-a întâmplat vreodată să fiți într-o relație în care ceva să nu meargă bine? Și să vă propuneți ca în următoarea relație să nu mai alegeți același tip de partener? Iar în momentul în care cunoșteați pe cineva nou să vă dați seamă că tiparul este același? De ce credeți că s-a întâmplat asta? Cum ar fi fost altfel dacă privind spre viitor v-ati fi gândit cum vreți să fie noul partener, nu cum vreți să nu fie?

Anti vine însă și cu lucruri bune. Când putem defini ce ne deranjează și acțiunile care nu corespund cu valorile noastre putem oglindi și ce ne dorim: pro-ul

Ce înseamnă pro?

proȘtiu că e ceva ce nu vreau (anti). Doar că nu rămân acolo. Mă întreb: dacă asta nu vreau, ce vreau? Și îmi definesc pro-ul care devine reperul meu. Este reper, nu ancoră. Poate pe măsură ce merg spre el îmi dau seama că trebuie schimbat, poate ocolesc și nu ajung pe drumul cel mai scurt. Poate găsesc alte anti-uri pe drum care îmi definesc alte pro-uri, mai importante. Dar cu siguranță m-am desprins de anti-ul inițial și șansele să mai ancorez vreodată în el sunt mici.

Pro-ul mă face să mă simt, așa cum îi zice și numele, proactivă. Este o stare de responsabilitate și asumare. Când reușesc să definesc încotro merg sunt șanse mult mai mari să mobilizez resursele din interiorul și exteriorul meu și să ajung acolo. Întrebarea ce vreau dacă nu vreau asta este poate una dintre cele mai puternice, dificilă uneori, fără răspuns imediat alteori. Efortul investit în a răspunde la ea este însă cu mult mai mic decât efortul depus când merg fără direcție. Riscul în al doilea caz este de a mă întoarce de unde am plecat.

Cu speranța că am deschis o nouă direcție de explorare, te invit să îți observi anti-urile, când și cum te influențează ele și să îți definești pro-urile.