3 întrebări necesare înainte de a da feedback

Folosim feedback intern şi extern pentru a ne corecta comportamente şi pentru a ne dezvolta. Ştim, cel puţin la nivel intuitiv, ce gen de feedback ne ajută şi care nu.

Cât de conştienţi suntem însă de ceilalţi atunci când dăm feedback? 

Pentru că de obicei asociem feedback-ul cu ceva negativ, nu ne este confortabil să dăm sau să primim şi uităm că el este înainte de toate un dar pe care îl facem celorlalţi atunci când intenţiile noastre sunt bune, suntem conştienţi, empatici şi oneşti.

Am creionat mai jos un scurt ghid cu 3 întrebări care ar putea fi de folos de fiecare dată când vreţi sau trebuie să oferiţi feedback. Vă va ajuta să faceţi asta eficient, atât pentru voi cât şi pentru cel care primeşte.

1. De ce vreau să dau feedback?

Există o doză minimă de obiectivitate în modul cum privesc problema?

Voi lua două exemple fictive, cu mine şi prietenul meu ca şi protagonişti. Cred că în cuplu şi familie suntem cel mai puţin atenţi la modul cum dăm feedback şi riscăm cel mai mult să îi rănim pe cei dragi, chiar dacă intenţia este bună. Uneori, trebuie să facem un pas în spate şi să ne uităm obiectiv la problemă

Problema predominant subiectivă: Prietenul meu îşi lasă hainele în toata casa şi asta mă deranjează foarte tare. Sunt coştientă însă că nevoia de ordine este a mea. Eu sunt cea care vrea să vadă totul la locul lui şi în baza acestei nevoi consider comportamentul lui greu de acceptat. Dacă aleg să dau feedback fără să fiu conştientă de acest “filtru” care îmi aparţine şi arunc vina asupra lui, cel mai probabil  nu se va schimba nimic în bine, dimpotrivă. “Filtrul” lui îi spune că sunt lucruri mai importante decât ordinea şi că timpul este prea preţios să îl folosească la ceva atât de nesemnificativ. În plus, le găseşte mai repede aşa.

Problema predominant obiectivă: Prietenul meu are o durere puternică de spate. Nu sunt direct impactată, chiar dacă nu vreau să sufere. Feedback-ul constă acum în a-i explica de ce cred că este important să meargă la medic. Pentru că acest feedback pleacă de la o observaţie obiectivă iar ataşamentul meu faţă de problemă nu e atât de puternic am şanse mai mari să produc rezultatul dorit.

2. Când dau feedback?

Nu eram foarte conştientă de importanţa momentului până când nu am citit “Curajul de a fi vulnerabil” de Brene Brown. Pentru că este greu să aleg sau să aşez mai clar cuvintele decât a făcut-o ea vă las cu pasajul din carte.

” Ştiu că sunt gata să ofer feedback atunci când:
Aş prefera să mă asez lângă tine mai degrabă, decât faţă în faţă.
Sunt gata să consider că problema se află în faţa noastră, nu între noi, şi nu e doar a ta.
Sunt gata să ascult, să pun întrebări şi să accept că s-ar putea să nu înţeleg problema în întregime.
Vreau să recunosc tot ceea ce ai făcut bine, în loc să insist asupra greşelilor tale.
Iţi recunosc punctele tari şi cum te-ai putea folosi de ele ca să abordezi dificultăţile cu care te confrunţi.
Iţi pot arăta că eşti responsabil pentru ce ai realizat, fără să te fac de ruşine sau să te învinovăţesc.
Sunt dispusă să-mi asum propria responsabilitate.
Pot să-ţi multumesc cu sinceritate pentru eforturile tale, mai degrabă decât să te critic pentru eşecuri.
Pot să-ti explic în ce fel rezolvarea acestor probleme te va face să te dezvolţi şi să întrevezi oportunităţi; şi pot sa-ţi dau un exemplu privitor la vulnerabilitatea şi deschiderea pe care le aştept de la tine”

3. Cum dau feedback?

Pentru mine funcţionează bine un proces pas cu pas. Voi folosi acelaşi exemplu cu hainele aruncate. Poate părea stufos la început dar cu puţină practică e uşor si eficient.

  • Pun pe masă faptele/realitatea. De obicei folosesc “observ” sau “văd” ca verbe, pentru că sunt obiective
    ” Iubitule, am văzut cămaşa lăsată pe canapea “
  • Recunosc posibilele motive pentru asta şi ce apreciez la el în context. Îl investesc cu intenţii bune.  
    ” Ştiu că erai în apropiere de canapea când te-ai schimbat şi că erai nerăbdator să te apuci de curs. Apreciez pasiunea pe care o pui în activităţile tale, îmi dă şi mie multă energie. Îmi place că eşti foarte organizat când vine vorba de lucru.
  • Explic problema şi cum mă simt eu 
    “Problema este că atunci când văd haine lăsate prin casă devin nervoasă şi simt nevoia să mă opresc din activităţile mele să le duc în coşul cu rufe.”
  • Îi cer părerea şi sugestii de rezolvare. Folosesc “noi” nu “tu”.
    “Ce părere ai despre asta? Ce crezi că putem face să rezolvăm problema? “
  • Sunt deschisă la sugestii şi alternative fără să renunţ la nevoia mea
    De exemplu, putem ajunge la concluzia că ne-ar mai trebui un coş de rufe şi în cameră.

Tips& Tricks:

  1. Dacă nu poţi să amâni momentul feedbackului pentru a-l face mai obiectiv încearcă să minimizezi efectele negative vorbind despre comportament, nu despre persoană.
    ” Tu ai făcut… ” vs ” Tu eşti… “
  2. Întreabă-te când dai feedback:
    Cum o sa îl ajute, cum o să mă ajute, cum o sa ne ajute? Ce pot să fac să fie eficient, nu doar descărcare? 
  3. Când primeşti feedback şi nu ţi se pare potrivit întreabă-l pe celălalt:
    “Cum crezi că mă ajută ce mi-ai spus acum” poate fi locul de unde să se deschidă o altfel de comunicare
  4. Fii cât de specific se poate.
    Poate nu este prima dată când lasă cămaşa aruncată dar dacă până acum nu am zis nimic şi acum vin cu ” în fiecare zi îţi laşi hainele în toată casa” e puţin probabil să fiu ascultată. Nu mai e prezent şi realitate, e generalizare. El va intra în defensivă şi cu siguranţa a existat o dată când a pus hainele în coş pe care o va folosi pentru a-şi justifica comportamentul.

Sper să vă fie de folos şi să aducă puţin mai multă prezenţă în relaţiile voastre.

Leave a Comment

Protected by WP Anti Spam