Stiluri de învăţare – Corporal – Kinestetica

Unul din primele lucruri pe care l-am făcut atunci când am început procesul de autonomie în învăţare a fost testul Learning Styles Inventory. În mare rezultatele au fost cele aşteptate mai puţin punctajul pentru Physical Learning Style unde am ieşit cu un surprinzător scor de 19 din 20. Prima reacţie a fost un zâmbet uşor neîncrezător deoarece m-am considerat întotdeauna destul de neîndemânatică la tot ce înseamnă sport şi am crezut că doar la asta se referă.

Atunci când am citit cu mai mare atenţie am început să identific activităţi şi tehnici de învăţare care îmi sunt naturale şi care ţin de învăţare kinestetică:

• desfac orice îmi cade în mână, de la telecomandă, mouse, telefon şi mă fascinează să văd toate piesele cum se îmbină perfect atunci cînd le pun la loc (recunosc ca de câteva ori nu am nimerit să refac şi stricat a fost).
• cursurile de masaj şi reflexoterapie mi-au dat o cu totul altă perspectivă asupra corpului şi a legăturilor existente între oricare părţi ale lui.
• îmi place să “bibilesc” fiecare lucruşor pe care îl fac şi am grijă la cele mai mici detalii, sunt uşor obsedată de simetrie - şi aici îmi amintesc de profesoara de desen din clasa a 5-a care mi-a spus după prima lucrare pe care i-am arătat-o: “Dacă o să vrei mâinile te pot duce departe” (şi nu se referea la talent, ci strict la atenţie şi migală)

Şi pentru că îmi place să îmi testez limitele am zis să ies din zona de confort şi să-mi măresc “plăcinta” de activităţi cu sporturi. M-am înscris la dans şi este una din cele mai bune alegeri ale anului 2010. De două ori pe săptămână văd cum îmi creşte încrederea şi mai mult de atât, dragul de mine. Iar declick-ul l-am avut weekendul trecut, când am învăţat să schiez. Este ciudat cum momentul în care simţeam schiurile în picioare şi alunecam pe pârtie anula orice sentiment de frică sau neputinţă. Am fost în elementul meu, certându-mi profesorul că stă în drum şi uimindu-l prin rapiditatea cu care îmi însuşeam tehnica (o mare parte din merit îi aparţine, mi-a dat autonomia de care avea nevoie încă de prima dată, explicându-mi “de ce” şi nu “cum”). Şi e mult mai mult decât adrenalină, este senzaţia că am învăţat fără absolut niciun efort (mai putin mersul cu clăpari) un lucru cu totul nou, că totul a fost o joacă şi că s-a încheiat mult prea devreme.

Mi-am propus ca în săptămânile ce urmează să iau fiecare stil de învăţare şi să-l cresc cu noi activităţi care să ma ducă spre tehnici şi mai apoi strategii…spre obiceiuri. Voi cum învăţaţi?

test Filed under De'ale mele | Comment (1)