Valuri şi oameni

Nu am realizat ce privilegiu am avut să mă nasc în Constanţa până când am plecat la facultate. Orice moment de nesiguranţă aveam ştiam unde să merg, marea mă aştepta şi îmi susura sfaturi pline de înţelepciune; întotdeauna mă întorceam acasă liniştită şi împăcată.

Aţi stat vreodată să priviţi valurile? Şi nu mă refer aici la cele care se sparg de ţărm, ci la cum se formează şi cum se schimbă pe masură ce se apropie de mal. Vă asigur că nu există două valuri la fel. Să luăm de exemplu valurile care se înaltă vijelios în larg, încă de la început. O parte din ele rămân puternice până întâlnesc un obstacol, şi atunci se sparg. Uneori mai există o scurtă tresărire după, o reînviere, dar niciodată nu mai ajung ce au fost. Sunt şi valuri pe care obstacolele nu fac decât să le întărească, şi cu un sunet triumfător le depăşesc şi îşi continuă marşul spre tărm. Şi ar mai fi o categorie, cele care trec nepăsătoare peste orice obstacol, acele valuri liniştite pe care ţi se pare uneori că nimic nu le poate mişca.

Uneori valurile se formează aproape  de tărm, când sunt sigure că nimic nu le mai poate stăvilii drumul, şi se sparg vesele şi gălăgioase de mal, încercând să convingă pe ultima sută de metri că merită atenţie.

Sunt valuri care acoperă marea cât vezi cu ochii, şi înghit tot în drumul lor. Sunt şi valuri cărora le ajunge o bucăţică din mare şi singurul lucru pe care îl doresc e să fie lăsate acolo.

Sunt valuri adevărate, apă care se înaltă şi iese din banalitate şi valuri formate doar din spumă, foarte frumoase dar fără nici un conţinut.

Şi acum vă întreb, nu aşa sunt şi oamenii? De ce ni se pare că noi suntem singurii care ne diferenţiem între noi şi nu stăm puţin să privim în jurul nostru. Nu există nimic identic, nici fenomen, nici plantă, nici animal. Deci, de ce nu le acordăm şi lor respectul individualitaţii? Până la urmă noi suntem ca şi număr cei mai puţini de pe Pământ şi ultimii veniţi. Ar trebui să învătăm de la cei dinaintea noastră, cu siguranţă avem ce!

test Filed under De'ale lumii | Comment (0)