“Toţi murim dar nu toţi trăim cu adevărat” Orson Welles

Astăzi am reuşit pentru a doua oară în acest an universitar să ajung la facultate. Seminar ” Previziune macroeconomică”. Intenţia mea era clară. Vorbesc cu domnul profesor, îi explic că data viitoare mă va vedea la examen întrucât lucrez şi plec înapoi la muncă.

Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg aşa nici mie nu mi-a mers conform planului. Am fost rugată să ramân 10 minute să aflu ce am de făcut să intru în examen. Am stat 20 minute şi nici măcar un cuvânt nu l-a spus în legătură cu previziune sau macroeconomie. Şi pe langă multe cărora nu le-am văzut sensul sau logica a ”aruncat” citatul care reprezintă titlul acestui post.

Şi m-a făcut să mă întreb: eu trăiesc sau vieţuiesc? Cum poţi ”să măsori” felul in care ţi-ai trăit viaţa? Şi îmi amintesc de un lucru pe care mi-l zicea tata, că ”nu ai trăit cu adevărat dacă nu ai construit o casă, nu ai sădit un pom şi nu ai făcut un copil”. Am un imens respect pentru modul în care vede tatăl meu lumea, orice ideal care zace în mine e moştenit de la el, dar de această dată l-am contrazis. Cred că a trăi înseamnă mult mai mult decât ceea ce faci, înseamnă ceea ce eşti şi cum ştii să te raportezi la tine şi la acţiunile tale.

Dacă m-ar întreba cineva acum despre viaţa mea, dacă simt că trăiesc, aş spune fără niciun moment de ezitare DA, am tot ce îmi doresc si în acelaşi timp asta nu mă face să rămân aşa, la loc călduţ, mă îndeamnă la mai mult, să îmbunătăţesc şi să dezvolt ce am, ajungând mereu la mai bine. Pentru că un alt om deştept a spus că ”scările se termină atunci când te opreşti din a le urca”; deci condiţie fizică, joc de glezne, şi ne salutăm din mers, fiecare de pe scara lui ).

Şi din păcate nici măcar nu cred că ”să trăieşti cu adevărat” înseamnă sa faci bine, să fi bun şi iubit de cei din jurul tău. Şi de asemenea nu cred că cineva iţi poate spune ”nu ştii să-ţi trăieşti viaţa”. Fiecare dintre noi este unic, şi fiecare trece prin viaţă aşa cum crede de cuviinţă. Singurul lucru care cred că contează este să o trăieşti aşa cum vrei, să o ”jumuleşti” de tot ce îti doreşti să ai, să ştii să oferi şi mai mult de atât să ştii să primeşti. Şi poate nici macar asta nu este important, poate trebuie doar să fi tu, şi în orice secundă să poţi spune că eşti pregătit să mori pentru că ştii să trăieşti.

test Filed under De'ale lumii | Comments (2)