Echilibru
Cred că întotdeauna am conştientizat, teoretic, că este foarte greu să împaci şi capra şi varza, să te dezvolţi profesional continuu reuşind totuşi să îndeplineşti toate acele taskuri mici şi de multe ori enervante de care depinde ‘’supravieţuirea” ta şi în acelaşi timp să ai viată personală, să ai prieteni, iubit (ă), soţ-soţie, copii.
Cam de o săpămână însă mi se pare că sunt ”urmărită” de această problemă, fiind pusă pe de o parte în situaţia de a analiza şi a găsi soluţii (în cadrul întâlnirilor cu echipa HR eMotion) iar pe de altă parte confruntându-mă direct cu imposibilitatea de a împăca planul personal cu cel profesional astfel încât să iasă bine ambele (iar săptămana trecută a avut câstig de cauză planul personal:D) . Nu pot să nu mă întreb ce e de făcut, time management sună bine dar este o noţiunea mult prea abstractă, nu pot să o leg de mine si să mă conectez la ea astfel încât să-mi şi iasă. Mi se pare ok să-mi stabilesc obiective şi să ştiu ce am de făcut, dar cum rămâne cu spontaneitatea, cu adrenalina de care avem cu toţii nevoie din când în când şi care ne dă peste cap viaţa structurată atât de frumos?
Am avut în această vară ocazia să particip la şcoala HR Club. Unul din speakerii care mi-a luat ochii atunci a fost doamna Simona Simion-Popescu, HR Director Xerox pentru Europa Centrala, Israel şi Turcia. Pe lângă faptul că a avut o ascensiune profesională incredibilă, aceasta s-a întâmplat simultan cu împlinirea pe plan personal, şi mai mult de atât, cu un proces de învăţare continuă, prin intermediul MBA-ului. Am fost tentată să o întreb câte ore are ziua pentru dumneaei, sau câte zile are un an, dar mi-a fost frică. Oare ce sacrificii au stat în spatele acelei poveşti de succes? Până unde poţi mege cu sacrificiile si cum ştii când să tragi linie?
Am fost considerată întotdeauna de cei din jurul meu o persoană activă, care face mai mult decât majoritatea. Şi am langă mine persoane care fac mult mai mult decât mine. Şi cu toate astea simt că nu fac nici 10% din cât ar trebui.
Vă provoc! Cum împăcaţi voi capra şi varza? Lăsaţi capra să moară de foame? Rămaneţi fără varză? Sau aţi găsit echilibrul şi mijloacele de a avea întotdeauna varză proaspătă şi capră bine hranită?
test Filed under Dileme | Comments (2)2 Responses to “Echilibru”
Leave a Reply

Donsorico, tocmai m-am adunat si eu pe acasa si primul lucru pe care l-am facut (fara sa ma pot abtine) a fost sa iti citesc blogul
Sunt placut impresionata de modul in care iti pui gandurile pe “hartie” , de modul in care stii sa iti pui intrebari fundamentale despre viata, insa cel mai misto e ca ne-ai provocat sa venim noi cu exemplele noastre…cum facem noi?
sincer, din cate am vazut eu aseara….cu chiu cu vai se pot impaca si capra si varza!! important este sa pui tu la un moment dat stop cadru si sa vezi ce pui ca prioritate….si ai face bine sa faci alegerea potrivita! (nu de alta dar nu vrei sa fii offtopic :p)
Pe final doua ganduri….
1. mi-a facut placere sa iti citesc articolele
2. astept muuuulte altele la fel de interesante ca acesta !!!
Pup!
:”> Mulţumesc.
)
Ar fi fost constructiv să fiu criticată dar trebuie să recunosc că mi-ar fi tăiat puţin elanul. Voi încerca să scriu lucruri care în opinia mea au relevanţă şi merită un scurt popas şi un moment de reflexie…chiar dacă unele din ele vor fi off topic