Valuri și oameni

Nu am realizat ce privilegiu am avut să mă nasc în Constanța până când am plecat la facultate. Orice moment de nesiguranță aveam știam unde să merg, marea mă aștepta și îmi susura sfaturi pline de înțelepciune; întotdeauna mă întorceam acasă liniștită și împăcată.

Ați stat vreodată să priviți valurile? Și nu mă refer aici la cele care se sparg de țărm, ci la cum se formează și cum se schimbă pe masură ce se apropie de mal. Vă asigur că nu există două valuri la fel. Să luăm de exemplu valurile care se înaltă vijelios în larg, încă de la început. O parte din ele rămân puternice până întâlnesc un obstacol, și atunci se sparg. Uneori mai există o scurtă tresărire după, o reînviere, dar niciodată nu mai ajung ce au fost. Sunt și valuri pe care obstacolele nu fac decât să le întărească, și cu un sunet triumfător le depășesc și își continuă marșul spre tărm. Și ar mai fi o categorie, cele care trec nepăsătoare peste orice obstacol, acele valuri liniștite pe care ți se pare uneori că nimic nu le poate mișca.

Uneori valurile se formează aproape  de tărm, când sunt sigure că nimic nu le mai poate stăvilii drumul, și se sparg vesele și gălăgioase de mal, încercând să convingă pe ultima sută de metri că merită atenție.

Sunt valuri care acoperă marea cât vezi cu ochii, și înghit tot în drumul lor. Sunt și valuri cărora le ajunge o bucățică din mare și singurul lucru pe care îl doresc e să fie lăsate acolo.

Sunt valuri adevărate, apă care se înaltă și iese din banalitate și valuri formate doar din spumă, foarte frumoase dar fără nici un conținut.

Și acum vă întreb, nu așa sunt și oamenii? De ce ni se pare că noi suntem singurii care ne diferențiem între noi și nu stăm puțin să privim în jurul nostru. Nu există nimic identic, nici fenomen, nici plantă, nici animal. Deci, de ce nu le acordăm și lor respectul individualitații? Până la urmă noi suntem ca și număr cei mai puțini de pe Pământ și ultimii veniți. Ar trebui să învătăm de la cei dinaintea noastră, cu siguranță avem ce!

Filed under Dileme | Comment (0)

“Toţi murim dar nu toţi trăim cu adevărat” Orson Welles

Astăzi am reuşit pentru a doua oară în acest an universitar să ajung la facultate. Seminar ” Previziune macroeconomică”. Intenţia mea era clară. Vorbesc cu domnul profesor, îi explic că data viitoare mă va vedea la examen întrucât lucrez şi plec înapoi la muncă.

Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg aşa nici mie nu mi-a mers conform planului. Am fost rugată să ramân 10 minute să aflu ce am de făcut să intru în examen. Am stat 20 minute şi nici măcar un cuvânt nu l-a spus în legătură cu previziune sau macroeconomie. Şi pe langă multe cărora nu le-am văzut sensul sau logica a ”aruncat” citatul care reprezintă titlul acestui post.

Şi m-a făcut să mă întreb: eu trăiesc sau vieţuiesc? Cum poţi ‘’să măsori” felul in care ţi-ai trăit viaţa? Şi îmi amintesc de un lucru pe care mi-l zicea tata, că ”nu ai trăit cu adevărat dacă nu ai construit o casă, nu ai sădit un pom şi nu ai făcut un copil”. Am un imens respect pentru modul în care vede tatăl meu lumea, orice ideal care zace în mine e moştenit de la el, dar de această dată l-am contrazis. Cred că a trăi înseamnă mult mai mult decât ceea ce faci, înseamnă ceea ce eşti şi cum ştii să te raportezi la tine şi la acţiunile tale.

Dacă m-ar întreba cineva acum despre viaţa mea, dacă simt că trăiesc, aş spune fără niciun moment de ezitare DA, am tot ce îmi doresc si în acelaşi timp asta nu mă face să rămân aşa, la loc călduţ, mă îndeamnă la mai mult, să îmbunătăţesc şi să dezvolt ce am, ajungând mereu la mai bine. Pentru că un alt om deştept a spus că ‘’scările se termină atunci când te opreşti din a le urca”; deci condiţie fizică, joc de glezne, şi ne salutăm din mers, fiecare de pe scara lui ).

Şi din păcate nici măcar nu cred că ‘’să trăieşti cu adevărat” înseamnă sa faci bine, să fi bun şi iubit de cei din jurul tău. Şi de asemenea nu cred că cineva iţi poate spune ”nu ştii să-ţi trăieşti viaţa”. Fiecare dintre noi este unic, şi fiecare trece prin viaţă aşa cum crede de cuviinţă. Singurul lucru care cred că contează este să o trăieşti aşa cum vrei, să o ”jumuleşti” de tot ce îti doreşti să ai, să ştii să oferi şi mai mult de atât să ştii să primeşti. Şi poate nici macar asta nu este important, poate trebuie doar să fi tu, şi în orice secundă să poţi spune că eşti pregătit să mori pentru că ştii să trăieşti.

Filed under Dileme | Comments (2)

Alina şi vrejul de fasole

Uite cum, după draftul de plan de dezvoltare personală pus pe wiki-ul intern HR eMotion a venit vremea dezvoltării planului complex, personalizat, în viziunea mea, pe ce sunt şi ce trebuie să devin.

Şi aş începe cu o mică dezbatere pe care am avut-o în interiorul echipei despre utilitatea şi mai mult decât atât, despre risc vs beneficii în a ne face public planul de dezvoltare. Concluzia la care am ajuns, eu personal, influenţată mai ales de opinia lui Traian, este că blogul reprezintă o carte de vizită, şi ai mult mai mare încredere într-o persoană pe care o vezi activă, autodidactă şi dornică să se dezvolte iar asta reiese din plin dintr-un plan de dezvoltare bine structurat.

Voi relua acum modelul propus într-o pagină anterioară şi voi încerca să aşez frumos de unde plec şi unde vreau să ajung.

Principiile mele:

1. Să fiu întotdeauna eu,  să nu încerc să mă mint (sunt atât de convingătoare încât aş ajunge să cred).
2. Să fiu sinceră cu cei din jurul meu şi să nu spun lucruri frumoase doar pentru a-i face să se simtă bine (deci aşteptaţi-vă şi la critici şi nu uitaţi că vă voi critica mai mult pe masură ce îmi veţi deveni mai dragi).
3. Cred că fundamental, oamenii sunt buni şi nu mă va convinge nimeni niciodată să pun o etichetă de  ”om rău” sau să urăsc pe cineva.
4. Pe principiul ”nu te supăra frate” mi-e foarte greu să mă supăr şi să mă răzbun, şi dacă mă supăr după un timp iert, deci uit.
5. Nu regret nimic din ce fac, dacă e ceva greşit învăt şi data următoare fac mai bine.
6. Dacă fac un lucru şi după un timp îmi dau seama că nu e ce vreau şi nu mi se potriveşte ’’schimb macazul” şi nu mi-e frică să ies din zona mea de confort.
7. Apreciez şi mă bucur mai mult de drum decât de destinaţie, îmi place să lupt dar uneori uit să mă bucur de rezultate (asta intră în categoria: de îmbunătăţit).

Scurtă analiză SWOT în special pe legătura cu HR eMotion:

• Puncte tari: raţiune, empatie, abilităţi de comunicare şi interacţiune, agregator al echipei.
• Arii de îmbunătăţire: dezvoltarea abilităţilor de coaching, mentoring, training şi public speaking, lucrul cu instrumentele web 2.0, grafică şi web design, editare video şi multimedia.
• Oportunităţi: membru al echipei HR eMotion, statutul de angajat în Resurse Umane, multitudinea de mijloace online şi oameni foarte tari dispuşi să mă sprijine în dezvoltare.
• Ameninţări: timpul limitat.

Iar acum, mixând ariile de îmbunătăţire cu oportunităţile iată cum mi-am propus să mă caţăr pe vrejul meu de fasole:

Obiectiv de dezvoltare	Acţiuni planificate	Când?	Responsabil de acţiune
Lucrul cu instrumente web 2.0	Învăt cel puţin trei chestii deştepte ale google-ului pe săptămână. Citesc despre ele şi mă uit la filmuleţe despre utilizarea lor.	noiembrie – iunie	Eu şi la început cei care îmi vor da imboldul necesar (Traian, Billy, Cris)
Training	Ţin traininguri în cadrul comunităţii HR eMotion şi facilitez întâlnirile. Citesc despre traininguri şi cer informaţii de la colegii din organizaţie şi din companie.	ianuarie – iunie    noiembrie – iunie	Eu    Eu, echipa HR eMotion, colegii de muncă
Coaching si mentorat	Profit la maxim de oportunitatea de a avea un mentor şi un coach. Livrez coaching şi mentoring membrilor comunităţii HR eMotion.	noiembrie – iunie    ianuarie – iunie	Eu împreună cu coach-ul şi mentorul meu.  Eu
Îmbunătăţirea exprimării verbale şi  scrise.	Traininguri, facilitare întâlniri, blog, reţele sociale.	noiembrie – iunie	Eu
Grafică şi web design	Lucrez singură la site, mă documentez şi rezolv problemele evitând cât de mult pot să cer ajutor.	noiembrie – iunie	Eu
Activitate medii sociale	Ţin comunitatea sudată antrenând la discuţii şi activitate pe toate mediile sociale.	noiembrie – iunie	Eu
Editare video şi multimedia	Contribui la dezvoltarea materialelor de prezentare, filmuleţelor pe care le folosim la întâlniri. Îmi aloc o ora pe săptămână şi experiementez tot ce înseamnă multimedia.	noiembrie – iunie	Eu

 

Ar mai fi de adăugat obiective de dezvoltare referitor la companie dar nu ele fac obiectul discuţiei.

Iar partea cea mai frumoasă va fi evaluarea, pe care o voi face constant, alături de colegii mei iar peste şase luni voi avea un update al acestui post şi voi vedea cât am îndeplinit, ce alte acţiuni au fost necesare şi cum s-a modificat analiza SWOT care va da naştere altor obiective, deschizând un nou ciclul.

Filed under Cum mă dezvolt | Comment (1)

Echilibru

 

Cred că întotdeauna am conştientizat, teoretic, că este foarte greu să împaci şi capra şi varza, să te dezvolţi profesional continuu reuşind totuşi să îndeplineşti toate acele taskuri mici şi de multe ori enervante de care depinde ‘’supravieţuirea” ta şi în acelaşi timp să ai viată personală, să ai prieteni, iubit (ă), soţ-soţie, copii.

Cam de o săpămână însă mi se pare că sunt ”urmărită” de această problemă, fiind pusă pe de o parte în situaţia de a analiza şi a găsi soluţii (în cadrul întâlnirilor cu echipa HR eMotion) iar pe de altă parte confruntându-mă direct cu imposibilitatea de a împăca planul personal cu cel profesional astfel încât să iasă bine ambele (iar săptămana trecută a avut câstig de cauză planul personal:D) . Nu pot să nu mă întreb ce e de făcut, time management sună bine dar este o noţiunea mult prea abstractă, nu pot să o leg de mine si să mă conectez la ea astfel încât să-mi şi iasă. Mi se pare ok să-mi stabilesc obiective şi să ştiu ce am de făcut, dar cum rămâne cu spontaneitatea, cu adrenalina de care avem cu toţii nevoie din când în când şi care ne dă peste cap viaţa structurată atât de frumos?

Am avut în această vară ocazia să particip la şcoala HR Club. Unul din speakerii care mi-a luat ochii  atunci a fost doamna Simona Simion-Popescu, HR Director Xerox pentru Europa Centrala, Israel şi Turcia. Pe lângă faptul că a avut o ascensiune profesională incredibilă, aceasta s-a întâmplat simultan cu împlinirea pe plan personal, şi mai mult de atât, cu un proces de învăţare continuă, prin intermediul MBA-ului. Am fost tentată să o întreb câte ore are ziua pentru dumneaei, sau câte zile are un an, dar mi-a fost frică. Oare ce sacrificii au stat în spatele acelei poveşti de succes? Până unde poţi mege cu sacrificiile si cum ştii când să tragi linie?

Am fost considerată întotdeauna de cei din jurul meu o persoană activă, care face mai mult decât majoritatea. Şi am langă mine persoane care fac mult mai mult decât mine. Şi cu toate astea simt că nu fac nici 10% din cât ar trebui.

Vă provoc! Cum împăcaţi voi capra şi varza? Lăsaţi capra să moară de foame? Rămaneţi fără varză? Sau aţi găsit echilibrul şi mijloacele de a avea întotdeauna varză proaspătă şi capră bine hranită?

Filed under Dileme | Comments (2)

HR la nivel emoţional

Ar fi trebuit să pun ghilimele titlului pentru că  replica nu îmi aparţine, este a lui Mihai Iorga, fostul preşedinte BOS (Business Organisation for Students), locul unde mi-am început dezvoltarea şi unde am deschis uşa resurselor umane. Asta a afirmat el după prima întâlnire HR eMotion la care a participat, dând glas gândurilor pentru care eu nu găsisem încă cuvintele potrivite.

Pentru că aş fi rămas la uşă dacă nu ar fi existat HR eMotion  şi nu aş fi cunoscut câţiva oameni care să îmi transmită pasiune pentru un domeniu care până atunci îmi plăcea datorită posibilităţii pe care mi-o dădea de a interacţiona cu cei din jurul meu şi cam atât.

Pe parcursul unui an universitar întâlnirile cu hr-işti din toate organizaţiile studenţeşti prezente în peisajul bucureştean mi-au schimbat percepţia şi m-au ajutat să înţeleg rolul pe care îl are un om de resurse umane în cadrul unei organizaţii, atât ONGS cât şi companie. Cred că nu greşesc cînd îi numesc PROFESORI, şi nu profesori aşa cum întâlnim în şcoli, oameni pentru care să fie profesori înseamnă doar o meserie. Când spun profesori mă gândesc la un ” Domn Trandafir”, un dascăl  cu vocaţie şi conştiinţa importanţei activităţilor şi rolului lui, care pe lângă faptul că furnizează informaţii, provoacă permanent la reflexie, autocunoaştere, studiu individual, un coach şi un mentor, o persoană pentru care cei din faţa lui nu sunt ” clasa ”,  în cazul nostru organizaţia, ci Gigel, Costel, individualităţi care primesc atenţia şi sprijinul de care au nevoie pentru a se dezvolta frumos, pe un drum firesc şi potrivit pentru ei.

Eu am avut noroc şi am găsit în cadrul comunităţii de anul trecut exact acei ”profesori” de care aveam nevoie, oameni care îşi dedică timpul şi resursele dezvoltării noastre,celor care am  realizat că avem nevoie de mai mult decât ne dă şcoala. Nu degeaba se numesc CROS (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti).

Şi în iunie se încheia anul universitar, şi singurul regret era HR eMotion şi faptul că nu ştiam ce se va întâmpla şi cum se va dezvolta comunitatea, ce voi face eu .  Nu m-am gândit atunci că voi avea şansa incredibilă de a face pasul spre celălalt plan, că voi avea ocazia ca pe langă învătăcel să pot fi învătător. Acum am această ocazie alături de trei din membrii CROS (Cris, Traian, Billy) care au mai vrut omuleţi lângă ei în echipa HR eMotion (Diana, Alina Ciotîrnel, Silvia si subsemnata) . Dorim ca şi anul acesta să fim aproape de organizaţii şi să le împărtăşim din experienţa, cunoştinţele şi pasiunea noastră în aceiaşi măsură în care vom învăţa noi de ei, şi ei, unii de la alţii.

Pentru că atunci cand spui HR eMotion spui comunitate , spui SHARING, spui încredere, spui prietenie.

Filed under HRemotion | Comments (2)